05 Apr 2012

Învaţă-mă să zbor

Prin ceaţa transparentă,

Prin tunet, fulger, nor

Ca frunza somnolentă.

Să zbor ca o săgeată

Fulgerător, nebună,

Să zbor înflăcărată

Prin ploi şi prin furtună.

Mă–nalţă pe–ntuneric

Cu aripile frânte

Spre pasul atmospheric

Al vieţii mele sfinte.

Chiar de va fi să mor

Şi – acolo, în cavou,

Învaţă-mă să zbor

Şi să mă nasc din nou.

Ariadna Serbenciuc 

05 Apr 2012

Lui Grigore Vieru

Unde eşti acum, poete?

Unde lacrima-ţi ascunzi?

Îţi văd poza pe-un perete

Şi mă-ntreb: ce nu răspunzi?

Chiar te-ai dus în depărtare

Şi-ai lăsat frumosul vers?

Şi-ai împrăştiat în zare

Întregul tău Univers?

Dorul greu mult mă apasă

Şi tristeţea mă-nconjoară...

De ce soarta nu te lasă

Să fii ca odinioară?

Poezia lacrimi toarce

Şi nedumerit gândeşte:

„Când Vieru se va-ntoarce,

Sau de tot ne părăseşte?"

Ai parcurs lin, pas cu pas,

Drumul vieţii zbuciumate

Şi-ai distrus orice impas,

Înflorind gânduri curate.

Unde-ţi sunt acele timpuri?

Unde vântul le-a-ngropat?

Sau le-a fluturat pe ...

05 Apr 2012

Ce minune, Doamne, să vezi paradisul

Plin de flori de gheaţă şi de fulgi măşcaţi,

Ca şi cum aevea se-mplineşte visul

În care călcam pe nori catifelaţi.

O dumnezeire e acest peisaj

Luminat de soare şi de bucurie,

El îţi toarnă-n suflet un strop de curaj

Şi de sănătate, şi de fericire.

Pomii osteniţi se îmbracă-n straie

Ce reflectă-n zare luciul fastuos;

Doamne, nu-i posibil ca să scrii pe foaie

Ce uimit e omul care-i credincios!

Cătălina Ştefârţă 

05 Apr 2012

Noaptea aprinde cerul cu stele,

Luna priveşte-ndărăt peste ele,

Frunza cu vântul - în dans o pereche,

Inima geme în visul de veghe.

E vis. E noiembrie.

Vântul clinteşte ramura lent,

Plopul dezbracă haina recent,

Visul despoaie inima noastră,

Ochii privesc în noaptea albastră.

Noapte. Noiembrie.

Toamna e rece şi se opreşte,

Gândul e singur, singur vorbeşte.

E vis. E noiembrie.

Pleoapa se-nchide domol peste noi,

Luna adoarme în vântul vâlvoi,

Cade-ntuneric, e rece mereu,

Golul se-ntinde în sufletul meu.

Noapte. Noiembrie.

Olesea Popa 

05 Apr 2012

Viaţa este un paradis neexplorat. Trăim în el cu ferestrele sufletelor deschise spre tot ce e frumos şi inocent.

Viaţa nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, dar o realitate ce trebuie trăită. Un fir continuu de evenimente fericite şi impedimente, dar care toate urmează a fi trăite cu plăcere, fiindcă înfruntând încercările, omul devine mândru de sine, de izbânda în încercările sale de a atinge noi culmi, perfecţionându-se.

În viaţă, anume credinţa este o salvare, o putere majoră în drumul spre puritatea sufletească, devenind un pilon al fericirii. Ce înseamnă credinţa? Încrederea în Domnul, chiar ...

29 Mar 2012

E frumoasă şi bogată

Ţara-n care vieţuiesc,

N-aş dori să plec vre-odată

Prin străini ca să trăiesc.

Cred că-n lumea asta mare

Sunt şi alte frumuseţi,

Însă îmi iubesc mai tare

Plaiul strămoşesc.

Bogăţii în lume-s multe,

Poate oameni mai frumoşi,

Dar mai mult ca pe oricine

Îmi iubesc ai mei strămoşi.

Anastasia Stratulat 

29 Mar 2012

În ţara mea Moldova

Speranţele-s în floare,

În ţara mea Moldova

Avem atâta soare.

În ţara mea Moldova,

E iarba mătăsoasă,

În ţara mea Moldova

E vorba mai duioasă.

În ţara mea Moldova

Pământu-i meşter-faur,

În ţara mea Moldova

Holdele-s de aur.

Ţara noastră, dulce horă,

Tu ne mângâi ca o soră.

Ţie-ţi dăruiesc cuvântul,

Soarele pe cer, pământul,

Ţară dragă, îmi eşti sfântă.

Anastasia Stratulat 

29 Mar 2012

Se tot scurge timpul ăsta,

Noi îl petrecem cu jale,

Tot mergând cu el pe-o cale,

Dar... nu ştim când joacă festa.

Lasă-n urmă numai semne,

Plăgi, pe-o inimă nebună.

Eu iubesc a doua lună,

Şi tot sufletul îmi geme.

Hai, iubito, vin-la mine,

Să ne spunem adevăruri,

Netezindu-ţi ţie părul,

Mi-i şopti că-ţi este bine.

Eşti departe-acum de mine,

Măsor doru-n kilometri,

Iar distanţa-n sentimente.

Tu mă cheamă lângă tine.

Al meu suflet se uneşte

Cu inima ta măreaţă.

Mă închin smerit la viaţă,

Ce la sânu-i ne primeşte.

În pădure-aş vrea să fim,

Sub ...

29 Mar 2012

I. Grăbit prin viaţă v-a fost pasul,

Mă bucur doar, că v-am ştiut.

Adesea îmi spuneaţi necazul

Şi toate, câte v-au durut.

II. Popasu-n viaţă v-a fost jalnic:

Războiul, foamete, nevoi,

Iar clipele mai fericite

Le-aţi irosit tot pentru noi.

III. Copil fiind, nu puteam crede,

Că veţi pleca pe alt tărâm,

Că viaţa asta trece-n alta,

Doar amintirile rămân.

IV. La crucea întâlnirii noastre

Le răsfoiesc încremenit

Şi cu tristeţe îmi dau seama,

Că cineva ne-a despărţit.

V. Dar cât ar fi ea de şireată

Cu coasa-i grabnică cu tot

Nu poate să îndepărteze ...

29 Mar 2012

I. E ora tristului amurg

Încărunţit şi enigmatic,

La poarta bătrâneţii bat,

Lăsând în urmă griji şi patimi.

II. Dar nu regret că am ajuns

De-acum la epilogul vieţii.

Sunt fericit că am putut,

Am reuşit să-mi cresc nepoţii.

III. Am izbutit să le presor

În suflete lumina cărţii

Şi să citească printre rânduri,

Ce au avut de spus poeţii.

IV. S-aleagă grâul de neghină,

S-aline omul necăjit

Şi să-nţeleagă că bunicul

Cinstit şi sincer a trăit.

Victor Movilă 

29 Mar 2012

Lui Grigore Vieru

Iarba-n poezia ta

Are mamă ca a mea,

Blândă, scumpă, muncitoare,

Gingaşă, înţelegătoare.

Floare-n poezia ta

Are mamă ca a mea,

Dulce, sfântă, iubitoare,

Ne asemănăm noi oare?

Steaua-n poezia ta

Are mamă lângă ea,

Ea poveşti îi povesteşte

Şi de rele o păzeşte.

Pentru tine fiecare

Piatră, fluture sau floare

Are un locşor sub soare

Şi o mamă iubitoare.

Alexandru Slabu 

29 Mar 2012

Luni chiar la fereastra mea,

A-nflorit begonia.

Marţi eu am adus la şcoală

O muşcată şi o cală.

Miercuri, mare supărare,

M-a-nţepat cactusul tare.

Mi-a calmat durerea joia

O tinctură de aloe.

Vineri m-a rugat bunica

S-o ajut - să-i ud feriga.

Sâmbătă am şters de praf

Frunza ficusului–nalt.

Duminică am c-am lenevit -

Florile nu mi-au zâmbit.

Cătălina Bunduchi 

29 Mar 2012

E trist deacum în ţara mea,

Nene Grigore, fără dumneata,

Orfani noi am rămas de poezie,

Mai rău ce ar putea să fie?

Prin versul dumitale sfânt

Ne vom iubi acest pământ

Ştiind că de-acolo de sus, din cer,

Ne vei veghea ca un străjer.

Cătălina Bunduchi 

25 Mar 2012

Din ce în ce mai singură, mă-ntunec şi îngheţ

Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi,

Iar eu aştept cuminte o vorbă ca să-mi spui,

Cu şoapta ta fierbinte sufletul să-mi mângâi.

Pleci suspinând în lacrimi, în urmă nu priveşti,

Eu strâng la piept tăcerea uitată-n dimineţi.

Şi iar ca prima dată cred că vei reveni,

Când gândul meu te cheamă încet ca prima zi.

Privesc în sus la stele şi mă gândesc mereu,

Că îmi vei fi un sprijin al sufletului meu.

Ludmila Ceban, elevă la Liceul Teoretic ,,Alexandru cel ...

25 Mar 2012

Ai fost şi-n veci vei fi,

Un Geniu făr-asemănare,

Şi-n inimile noastre vei trăi,

Cât viaţa va pulsa sub soare.

Mă-mbărbătează al tău nume,

Ce neamului lumină i-a adus,

Asemănare n-ai în lume

Tu, GENIU, ce ne-auzi de Sus.

Noi te iubim, cum îşi iubeşte,

Măicuţa noul său născut,

Şi-un dor adânc ne răscoleşte,

Dorul de tine, ce ne doare mult.

Cu regret şi lacrimi multe,

Roata n-o mai poţi întoarce.

Vor trece veacuri, chiar şi sute,

Tu vei lumina în pace.

Ion Cazacu, student la UTM, anul IV. Născut în s. Căzăneşti, raionul Teleneşti 

25 Mar 2012

(Lui Grigore Vieru)

Eşti rază de lumină a sufletului meu

Şi versul tău preadulce mă mângâie mereu.

Eşti roua dimineţii căzută pe o floare,

Plecarea ta la ceruri îl doare pe oricare.

Eu savurez dulceaţa din aleasa-ţi carte,

Eşti unicul pe lume de care-am avut parte.

Imagine-ţi frumoasă rămas-a-n veşnicie

Iubirea pentru mamă şi dragostea de glie.

Al nostru eşti, poete, al nostru azi şi mâine,

Precum al nostru cerul şi aerul rămâne,

Te-ai înălţat semeţ până la stele,

Rămas-ai mândru zeu al rugăciunii mele.

Mariana Burdujan, profesoară de limba şi literatura română ...

25 Mar 2012

Fericirea... O scurtă revelaţie a vieţii. Această desăvârşită întruchipare a frumosului învăluie în lumină şi cel mai ascuns şi întunecat colţişor al făpturii noastre. Ea ne desăvârşeşte şi ne înaripează, pornind din apogeul dorinţelor noastre. Putem spune că e trofeul cel mai valoros şi râvnit spre care tinde orice suflare a universului.

Fericirea e cea care nuanţează viaţa în culori vii: curcubeul visării, pomul rotat al înţelepciunii şi firava iarbă a curăţeniei spirituale. Dacă n-ar exista fericirea, poate că omul nici nu ar mai cunoaşte viaţa, trăirile intense, dar ar tinde să se ascundă în nebulosul abis ...

25 Mar 2012

Aceleaşi vise se repetau des, însă bunicul Trofim spera că nu se vor realiza. De când se ştia, toată viaţa îl urmăreau visuri, din cauza cărora deseori se întâmpla a avea coşmaruri. I se părea că se află într-un timp ireal, straniu, urmărit de trecut, însă acest miraj se întâmpla aevea. Bunicul Trofim spera odată să se culce, iar când se va scula, să fie definitiv despărţit de trecut, căci, cu vârsta, îl chinuiau tot mai mult aceste năluci.

Se mai liniştea cu aceea că privea la zăpada ce sclipea afară, mai ales noaptea, c ...

25 Mar 2012

O femeie împlinită,

O făptură infinită,

O lucrare grăitoare

Şi-o fiinţă bună tare -

Este mama, fără care

N-ar fi viaţă-n lumea mare,

Iar când ea este cu tine

Totu-n jur e cald şi bine.

Şi de ea te părăseşte,

Lumea-n cap se prăbuşeşte,

Chear şi ceru-nseninat

Ţi se pare că-i lăsat.

Totu-n jur ţi-este pustiu,

Totu-i mort, nimic nu-i viu

Şi nici viaţă şi culoare

Nu găseşti prea mult la soare.

Mama, deci, e stea sub soare,

E fiinţa dătătoare

De viaţă înfloritoare

Şi de visuri plinitoare.

Ea e-acel parfum dorit,

Ce la toţi e dăruit,

Şi pentru-a sa ...

25 Mar 2012

Să zbor uşor, ca o petală

Şi lumea s-o colind,

S-adun parfumul toamnei

Şi să te văd zâmbind.

Să-ţi fiu ca o vioară,

Doar tu să mă auzi cântând,

Iar şoapta mea să te-nfioare,

Eu să te-admir dansând.

Aş vrea să fiu lumina vieţii,

Iubirea ta s-o cuceresc...

Andrei Bordian, s.Piscăreşti, raionul Rezina 

23 Feb 2012

Mi-e dor.

Şi vântul se zbate în ploaie.

Mi-e dor.

Şi lacrimi curg şiroaie.

Mi-e dor.

Şi vântul suflă a tăcere,

Iar sufletul meu zace,

Dorind o revedere.

În întunericul nespus,

Eu îţi doresc privirea,

Un adevăr am înţeles -

Că tu eşti fericirea!

Iar sub lumina stelelor,

Te simt, te vreau aroape

Şi cât de mult eu îmi doresc

Să nu mai plâng în noapte...

Alina Vlas, cl. a XII-A, L.T. "Stefan cel Mare", or. Rezina

23 Feb 2012

Singurătate, haină grea,

De ce îmi stai mereu în spate?

Nu poţi s-alini inima mea,

De ce exişti, singurătate?

Şi fără tine îmi e greu

Şi sufletul de dor îmi plânge,

Căci singură să stau mereu

Nu vreau, dar nu te pot respinge.

Orice aş face nu îmi iese,

De-orice m-aş apuca

Îmi cade jos. Dar cui să-i pese

Şi-ncep să cred că n-are rost.

Mă uit în jur - n-am ce să văd

Chiar şi de am ce să privesc.

Pe unii vreau ca să-i revăd,

Dar parcă nici să-mi amintesc.

Aş discuta cu cineva,

Dar parcă nu vreau ...

23 Feb 2012

Вдали от дома я сейчас,

И грусть меня тревожит.

Никто не знает в этот час,

Что вдруг случиться может.

Мои мечты, мои желания,

К одной тебе сейчас летят,

Убитые воспоминанием

Твои глаза в окне глядят.

Как я хочу тебя увидеть,

Как я хочу тебя обнять,

Любовь мою к тебе усилить

И все что видел рассказать.

Но далеко я от тебя

И эта даль вмерзает в сердце,

И все зависит от меня

Скоро откроешь ты мне дверцу.

И я войду в любимый дом

Где будет мама меня ждать,

Поговорим мы обо всем

И будем счастливы опять.

Ecaterina Olarash, Ţânţăreni

23 Feb 2012

"Dum spiro, spero"

Viaţa este arta de a desena fără radieră, iar pentru a nu comite erori incorigibile, trebuie să sperăm, că glasul lăuntric ne va îndruma mereu spre calea veritabilă, în călătoria captivantă a realizării scopului major – o viaţă trăită cu rost.

Speranţa este o valoare încolţită în inimile noastre, care a ajutat omul să păşească peste frica, ce mistuie inima în clipele dificile ale vieţii.

,,Speranţa moare ultima'' este o expresie plină de sevă, care îşi are începutul într-un mit grecesc - ,,Cutia Pandorei''. Pandora, neputându-şi stăpâni curiozitatea, a deschis cutia din care au ieşit afară nenumărate ...

23 Feb 2012

Spiritul de iniţiativă şi creaţie nu este altceva decât dorinţa de a iniţia, de a crea ceva de bună voie, fără constrângerea unor factori din exterior. Cei care au acest spirit de iniţiativă trebuie să fie conştienţi de ceea ce fac şi să ţina cont de nişte reguli nescrise – regulile propriului Eu.

Din proprie iniţiativă poţi să faci un simplu desen. Nimeni nu-ţi va cere socoteală pentru că l-ai executat în culori aprinse sau doar în creion. Deci , l-ai creat aşa cum ţi-a dictat sufletul şi propria ta iniţiativă. Tot din propria ta iniţiativă poţi să provoci clasa ...

23 Feb 2012

Eşti dor pe pământ,

Eşti graiul cel sfânt,

Eşti legea vieţii,

Ce te scriu poeţii.

Patimă şi dor,

Vorbe şi amor.

Primul cuvinţel

Al unui băieţel.

Semnul e odorul,

Cuvântul ţi-e feciorul,

Ce e pe pământ,

Ţie eu îţi cânt.

Te alint mereu

Cu numele tău.

Cu vorba curată

În leagăn legănată.

Izvorul pe câmpie

Îţi şopteşte ţie,

Îţi şopteşte curat

Preanevinovat,

Tot în limba ta,

Tot în şoapta ta.

Un prunc zâmbăreţ

Râde isteţ,

Pe mama o strigă

Cu tine pe limbă.

Cu lacrimi în ochi

Te spală cu stropi,

Cu ...

23 Feb 2012

Un glas duios se-aude-n

depărtare,

E limba ţării - un ecou nemuritor,

A codrului dulce, amară

răsuflare,

Ascunsă în adâncuri de-ai ei

apărători.

Acolo, în raza de lumini

şi patimi,

Se scaldă în istoria măreaţă.

E scrisă cu dureri şi lacrimi

Buneilor pe-îmbătrânita faţă.

Ea se ridică-nălţător şi mândră

De prin cetăţi şi mănăstiri,

Din doina frunzei cea bătrână,

Din geana codrului cu amintiri.

Tu în picioare-ai fost călcată

De cei ce ţara le-a plăcut.

Doreau ca tu să fii uitată

Şi vorba neamului

În zgură au prefăcut.

O, limbă!

Pentru tine şi cerul s-a luptat ...

23 Feb 2012

Numele tău e poezie,

Cugetul tău e-o feerie,

Dragostea ta pentru neam

E-o stiblă cu parfum -

Îi simţim aroma şi acum.

Ai răsărit ca un poem

Din tainele limbii române,

Ai izvorât din demnitate,

Te-ai hrănit cu-a ta sinceritate.

Ai locuit în mijlocul

unui cuptor,

Unde-ai copt dragostea

de ţară,

Ai făurit un viitor

Pentru cei cu suflet de vioară.

Speranţa a trăit în tine,

Metafora ţi-a dat un sens,

Dumnezeu ţi-a ajutat la bine,

Ca să fii cel mai bun în univers.

În limba ta zburăm spre aştri,

În limba ta la toţi ni-i bine,

În limba ...

17 Feb 2012

Lui Grigore Vieru

N-am putut să-l protejăm de moarte,

N-am putut.

Iar plecarea lui în cer, departe

Ne-a durut.

N-am ştiut că clipa e aproape,

N-am ştiut.

Despărţirea a lovit prin moarte,

L-am pierdut.

Am crescut cu-a lui Vieru versuri

Şi-am păşit

Prin a dumisale rare gânduri,

Contemplând.

Savurăm din dulcea-I poezie

Permanent

Şi-nţelegem că creaţia-i e vie

Orişicând.

Dor de mamă, dor de Patrie,

De neam,

Dor de slova lui Vieru

Veşnic am.

Sunt avut prin bogăţia

Ce-a lăsat,

De-a lui operă destinul

Mi-am legat.

Lui Grigore Vieru

N-am putut să-l protejăm de moarte,

N-am putut ...

02 Feb 2012

Mă numesc Viorica Oca şi sunt elevă în clasa a X-a ,,B'' la Liceul Teoretic ,,Alexandru cel Bun " din or. Rezina. Maxima care îmi călăuzeşte paşii în viaţă: ,,Nimic nu este imposibil''.

Iubirea

"Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, speranţa şi iubirea: dar cea mai mare dintre ele este iubirea" (Corinteni, p. 13, Sfântul Pavel)

Iubirea este legea vieţii, fiind una dintre cele mai sublime acţiuni, pe care o poate realiza fiinţa umană.

Iubirea este ca un vulcan ce izbucneşte doar o singură dată, pe o frântură de clipă şi cu sentimente profunde, care îşi găsesc refugiu ...