Toponimul Rezina. O altă versiune

  • 14 Martie 2017, 05:43
  • Vizualizări: 1318
Toponimul Rezina. O altă versiune

Actualmente toponimul Rezina este cunoscut sub trei aspecte: Rezina-râu, Rezina-oraș și Rezina-raion. Despre etimologia acestei denumiri există mai multe versiuni şi legende. Vreau să aduc aici, însă, o opinie mai puţin sau chiar defel cunoscută prin părţile noastre, desprinsă din mai multe studii şi cugetări.

Legende, legende...

Mai ales printre tinerii studioși circulă legenda despre doi tineri - Rez și Ina, buni la suflet și săritori la nevoile altora, pentru ce localnicii așezarea unde dânșii locuiau au numit-o Rezina.

Altă legendă spune că prin partea locului își avea moșia un om cu numele Răzanu, de la care provine denumirea localității.

Cercetătorul moldo-vean Anatol Eremia a exprimat părerea că numele satului a fost împrumutat de la hidronimul Rezina, adică de la numele râulețului Rezina. Aceasta înseamnă că la început a fost râul cu denumirea sa - Rezina.   

 

Scunde mărturii  medievale

Privitor la toponimul Rezina sursele scrise medievale sunt zgârcite. Și totuși, în cronicile de epocă se găsesc două mărturii de mare valoare. Dintr-un document datat cu anul 1432 aflăm despre un sat "...de la obârșia Rezinei unde stă Țigan”... Se are în vedere satul de unde își începe izvorul râulețul Rezina, astăzi satul Sămășcani, raionul Șoldănești.

Cea de a doua informație, scrisă la Iași, la 5 februarie 1495, la fel laconică, descrie faptul că "...se vinde un sat pe Nistru, la gura Rezinei, anume satul Rezina, unde Alexa a fost vătăman”... 

Aceste două informații mărturisesc despre existența unui râuleţ numit Rezina, de la „obârșie” până la „gură”, adică până la vărsarea acestuia în Nistru. În alte surse Rezina mai este numită Răzana sau Râzana. Locuitorii satelor vecine cu orașul Rezina până nu prea demult numeau această localitate  Răzâna.

 

Paralelism

etimologic

Luând cunoștință de unele texte de pe misteri-oasele Tăblițe de la Sinaia, am rămas intrigat de des-crierea unui eveniment din timpul regelui Burebis-ta. Textul de pe plăcuța respectivă povesteşte că marele Zurasieo, în lupta pentru eliberarea cetății Genucla de romani, "...gonindu-i, le-au făcut lor cu puternice forțe de la ale APEO ZANOE (APEI FRUMOASE - n.n.) ma-luri aceleași necazuri pe care geții le-au suferit cu sciții”. Intriga constă în faptul, că mulți cercetători români susțin că de la acest „apeO ZANOe” se trage denumirea râului Ozana, care actualmente se numește râul Neamț. Acest râu străbate depresiunea intramontană Pipirig, după care pătrunde în depresiunea subcarpatică Ozana-Topolnița, pe care o străbate de la vest la est, traversează orașul Târgu Neamț și se varsă în râul Moldova, având o lungime de 59 km. Deci, Ozana cea încântătoare, frumoasă și cu apa cristalină, descrisă de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”, a fost o APĂ FRUMOASĂ de la începuturile sale. Pe malurile acelui râu era situată cetatea geților sciți, Moleodava, unde Zurasieo era chiliarh, adică regele cetății. 

Intriga se întețește când deslușești vădit asemănarea dintre „OZANA” și „RĂZANA”, nemaivorbind de asemănarea geografică însăși a râurilor.  Comparați: râul Rezina străbate de la vest spre est o vale pitorească, cu lungimea de cca 23 km, având frumoase văgăuni și braniști colaterale. Ca mai apoi să pătrundă în depresiunea canionului și să se verse în bătrânul Tiras (Nistru). În imediata apropiere de canionul râului în antichitate a existat o cetate a tirageților. Și dacă geții sciți din Moleodava  numeau râul lor APEO ZANOE, de ce tirageții „noștri” nu ar fi numit râul „nostru” RĂ  ZANOE sau RE ZANOE? În orice caz, este clar că hidronimul Rezina menține în sine două componente „RE” sau „RĂ” și „ZANA” sau „ZINA”.

Cât privește componenta „ZANOE” deja cunoaștem că aceasta înseamnă „frumoasă”. Referitor la prima componentă „RE” sau „RĂ” în ajutor ne vine Răzvan Anghel, autorul cărții „Mato Davo Geto”, ceea ce ar însemna „Regii cetăților getice”. Dânsul a studiat cu deamănuntul textele Tăblițelor de la Sinaia și la pag. 138 aduce următoarea explicaţie: RIA, RIAO, RIE, RIEO, RIO, RIOI înseamnă râu sau fluviu. Iar la pag. 152 lămurește că ZANIO, ZENO trebuie citite ca frumos. Aceasta ne permite să afirmăm că tirageții numeau râul din imediata vecinătate cu cetatea lor fie RIE ZANIO, fie RIA ZANIO. La fel am putea accepta și formele RIE ZENO, RIA ZENO,  RIO ZENO.

Savanta română Aurora Petan, specialistă în latina-greaca veche, referitor la limba în care sunt scrise Tăblițele de la Sinaia, susține că „în ce privește limba din tăblițe, aceasta are toate caracteristicile unei limbi naturale”. Însă în cazul nostru, semnificativă este afirmația dnei A. Petan la capitolul, că sunetul „o” final trebuie rostit ca un „u scurt”. Astfel, constatările de mai sus ar trebui citite RIE ZANIU, RIA ZANIU, RIE ZENU, RIA ZENU, RIO ZENU. Poate că pe parcursul istoriei au fost utilizate diferite combinări, care până la urmă fonetic au evoluat în actuala formă REZINA, păstrându-și esența inițială - RÂUL FRUMOS.

În albia acestui râu actualmente se află vetrele strămoșești ale localităților Sămășcani, Dealu Nant, Fuzăuca, Sârcova, Țahnăuți, Țareuca și Rezina, locuitorii cărora, urmașii falnicilor tirageți, au obligațiunea de a păstra întocmai sensul inițial al văii – Râul Frumos.

Ion Perciun