Satanismul din spatele statalismului lui Dodon

  • 9 Septembrie 2017, 05:42
  • Vizualizări: 2227
Satanismul din spatele statalismului lui Dodon

Civilizația se confruntă azi cu o mare amenințare. Coreea de Nord testează în fiecare săptămână ba rachete tactice de bătaie scurtă, ba rachete balistice intercontinentale. La 1 septembrie Phenianul a experimentat o bombă cu hidrogen „de mare putere destructivă”. La reacția de consternare a restului lumii, Phenianul a anunțat în afront că pregătește „noi cadouri”. E ceva vreme de când recurge la această paradă de forță agresivă. O face provocator, demonstrativ, sfidător, cu vădită tentă amenințătoare.

Coreea de Nord (apr. 24 milioane de locuitori) amenință cu un atac nuclear America, dar prima lui țintă este statul coreean din sud în care locuiește cea mai mare parte a poporului coreean (peste 50 milioane). Războinicul ațâțător este dolofanul lider nord-coreean Kim Jong Un. Deși se presupune că și-a făcut studiile în Elveția – țară-model a civilizației occidentale, urmașul, la putere azi, al dinastiei Kim nu a risipit, în rezultatul acestui impact, facultatea principală a predecesorilor săi: ura de frații coreeni de dincolo de paralela despărțitoare 38. Fără această substanță fondatoare a comunismului, exportat în peninsulă de Rusia Sovietică în anii 1950, nu ar fi fost posibile nici cultul personalității Kim -ilor și nici existența Coreei de Nord, ajunsă azi la faza să dea foc planetei.

Coreea de Nord este produsul unui proiect geopolitic de lungă durată (început în 1945) al Rusiei dezvoltat în Extremul Orient. Este vârful de lance pe care Rusia l-a activat azi să testeze imunitatea, capacitatea de reacție și răbdarea Statelor Unite și aliaților săi din regiune: Coreea de Sud și Japonia. Rusia a avut grijă ca vârful ei să fie foarte ascuțit ideologic și peste seamă de otrăvit nuclear, ca înțepăturile Phenianului să nu poată fi trecute cu vederea foarte ușor. Acum jocul războinic al acestuia este temă aproape săptămânală de dezbateri în Consiliul de Securitate al ONU și tinde să devină zilnică, dacă între timp nu apare prima scânteie. La îngrijorările Consiliului și măsurile luate de el de aducere a lui Kim Jong Un cu picioarele pe pământ, Putin apare marți (5 septembrie) să-i țină apărarea și să „exprime încrederea” că, desigur, Phenianul nu-și va reconsidera comportamentul pentru că cineva se alarmează. În aceste condiții Coreea de Nord nu încetează să amenințe frații din cealaltă Coree și promite că o va șterge de pe fața pământului. Valul de ură pornit din stomacul dolofanului dictator crește și depășește nu doar peninsula, dar și imaginația.

Un alt proiect geopolitic al Rusiei, de data aceasta în zona peninsulei Balcanice, este azi Republica Moldova. Este o afacere mai veche ca cea din peninsula Coreeană. Începutul ei coboară către anul 1924. Atunci guvernul bolșevic a încropit din câteva sate o Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească în componența Ucrainei. Scopul a fost atacarea metodică a României și aducerea ei ulterioară în sfera propriilor interese. Până în 1991 lucrurile au urmat scenariul elaborat de Kremlin: RASSM a servit drept cap de pod în operațiunea de ocupare și reocupare a Basarabiei, ca mai apoi, în 1946, în lagărul sovietic să fie închisă și România. Adevărat, nu ca republică sovietică socialistă, cum prevedea planul inițial, ci ca satelit fixat pe orbita lagărului socialist.

După 1991 lucrurile s-au complicat puțin, dar Rusia a avut grijă ca fragila formațiune statală, Republica Moldova, să nu se poată folosi niciodată de suveranitatea și independența declarate. Dependentă economic și încătușată militar, ea a ajuns în 2017 în derivă politică în pofida potențialului său pro-european nativ. Exact așa cum i-a convenit Rusiei. Marea corupție națională s-a dovedit a fi un aliat extrem de eficient al geopoliticii ruse. Preventiv, Rusia a revenit la proiectul inițial, reactivând în stânga Nistrului, pe modelul anului 1924, o „republică moldovenească nistreană”, transformată în bază militară. Azi făcătura este o copie mică a Coreei de Nord: puternic militarizată și intens impregnată de ura pentru români, americani și tot ce suflă civilizație occidentală. Maidanul ucrainean și războiul fratricid cu Ucraina erau cât pe ce să pună în pericol existența făcăturii militariste ruse de peste Nistru, pomenită în izolare. Ajutorul a venit din nou, a câta oară, dinspre aliatul de neprețuit al expansionismului rusesc în regiune – regimul oligarhic al marii corupții stabilizat după 2014 la putere în R.Moldova.

De teama pierderii, în folosul forțelor pro-europene, a instituției prezidențiale, marea corupție a instalat aici o creatură a ei dintre cele mai hidoase și mai perverse. Ea se numește Igor Dodon și partidul lui de mercenari, care de câțiva ani a intrat și în solda directă a Kremlinului. Misiunea lui este să răspândească atmosfera urii antiromânești și antieuropene de pe malul stâng pe cel din dreapta Nistrului și să pregătească preluarea puterii politice la Chișinău în anul 2018. În această muncă, Dodon începe să se asemene tot mai mult, nu doar fizic, dar și politic cu războinicul Kim Jong Un. De pe poziția sa de șef de stat, Dodon țintește mai departe decât hotarele Republicii Moldova. Ura lui plătită din gros lovește în frații de peste Prut, așa cum Kim Jong Un lovește nemilos în frații lui de mai jos de paralela 38. Dodon atacă România și o amenință cu destabilizarea și dezmembrarea dacă aceasta „se va juca cu focul în ceea ce privește unirea”.

Dodon merge mai departe cu declarațiile și divaghează aberant că „scenariul unei uniri înseamnă un scenariu de război civil în Republica Moldova”. Caii lui de bătaie sunt „statalitatea” și „neutra-litatea”: două stări de fapt de care își bate joc dintotdeauna și nemilos Rusia, exact statul care l-a angajat pe Dodon să pună lațul federalizării (transnistrizării) pe grumazul Republicii Moldova.

Deocamdată lui Dodon îi reușește. Circumstanțele îi sunt prielnice: România respectă independența și neutralitatea Republicii Moldova și nu se implică altcumva decât cu ajutoare financiare, Uniunea Europeană e preocupată de problemele ei și s-a îndepărtat vizibil de cele ale micului stat capturat de mafia politică locală, regimul oligarhic de la guvernare (mafia politică PD) este mulțumit că Dodon îl ajută să stagneze Republica Moldova într-o zonă gri ori măcar să frâneze apropierea ei de zona periculoasă pentru ea a Uniunii Europene.

De cealaltă parte, Rusia devine din ce în ce mai activă în Republica Moldova. Ea își corectează sistematic acțiunile tactice în războiul hibrid pe care îl poartă în zonă. Kremlinul pompează milioane de do-lari în proiectul hidosului Dodon și în partidul său mercenar, urmărind perspectiva calculată a transformării lui în regim politic la guvernare.

Fără tancuri, fără rachete, fără foc de armă, Chișinăul va fi împins de Dodon să cadă la picioarele lui Putin; doar cu ura, cu minciuna, cu mercenari politici bine întreținuți și cu sprijinul tacit al unui regim politic corupt și complice.

Asta este statalitatea lui Dodon. O mistificare, o întreprindere satanică pusă în serviciul răului întruchipat. Intrat în mecanismele unor planuri geopolitice demente și umflat de importanța propriei persoane, Dodon se vede un fel de Kim Jong Un pe malurile Prutului.

Nu trebuie să ne încordăm prea tare imaginația ca să ne închipuim ce poate face un individ ca el ajuns la acest râu despărțitor de neam și hotar de civilizație. Putem urmări în acțiune precedentul viu al idolului său nord-coreean.

Sursa foto: Blocnot moldova

Valeriu Saharneanu, 6 septembrie 2017

Urmează-ne pe pagina Facebook ziarul CUVÂNTUL, spune-ţi opinia, pune întrebări, dialoghează, distribuie să vadă şi prietenii tăi.