Bogdan Istru

  • 14 Martie 2017, 11:41
  • Vizualizări: 180
Bogdan Istru

Bogdan Istru (pseudonimul lui Ion Bădărău, în rusă Ivan Bodarev) s-a născut la 31 martie/13 aprilie 1914, în satul Pistruieni, raionul Telenești. Poet, prozator, publicist, traducător, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1984).

A absolvit Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi în anul 1931, după care a lucrat ca învăţător.

La început, se manifestă în sfera publicisticii, scriind despre destinul copiilor de la ţară (ex. “Mortalitatea infantilă în Basarabia”), despre viaţa plugarilor, despre unele probleme literare şi de cultură. A Începând din 1932 publică în ziarul "Cuvânt moldovenesc" snoave şi ghicitori, cântece populare înregistrate la ţară.  Tot atunci a inceput a scrie poezii. Până la ocuparea Basarabiei de către URSS în anul 1940, el publicase deja două culegeri de versuri: “Blestem” (1937) şi “Moartea vulturului” (1938), ambele pomenite de George Călinescu în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent". Marele critic literar îl caracterizează astfel pe Bogdan Istru: "După experienţe barbiene, a trecut la maniera lui Arghezi, în care îşi dibuie mai sigur nota sa originală constând într-o sălbatică năvală de umbre".

Prin imagini dure, colorate rustic, evocă realităţi crude ale destinului omului muncii sau se inspiră din stări de spirit nostalgice, dezolante chiar. Prevalează versul social, cu puternice note de protest contra inechităţilor epocii şi cu un sentiment de compătimire pentru cei dezmoşteniţi.

În perioada postbelică, îndeosebi în primele două decenii, devine un cronicar al timpului, cultivând o poezie cu nerv publicistic, scrisă în spiritul şi cu mijloacele artistice ale acelor ani. Sunt explorate cu maximă eficacitate factorul de cultură, mitologia naţională şi cea universală. Împletirea socialului cu intimul, a cetăţenescului cu lirismul este particularitatea fundamentală a poeticii sale de factură clasicistă.

A tradus din opera scriitorilor ruşi A. Puşkin, M. Lermontov, L. Tolstoi, N. Nekrasov, A. Cehov ş.a. A participat activ la întocmirea manualelor pentru şcoala generală, a contribuit la studierea procesului literar, la aprecierea şi popularizarea literaturii naţionale.

A îngrjit şi a editat o serie de culegeri colective: “Muguri” (1957); “Cartea poeziei” (1969, 1978); “Lumina inimii” (1979) etc. I s-au conferit titlurile de "Scriitor al Poporului", laureat al Premiului de Stat, a fost decorat cu Ordinele “Lenin”, “Drapelul Roşu de Muncă”, “Prietenia Popoarelor”, “Războiul pentru Apărarea Patriei”, “Insigna de Onoare”.

În perioada Războiului al Doilea Mondial şi în anii postbelici a devenit membru al PCUS în 1947 şi s-a făcut remarcat prin versuri închinate Partidului Comunist, dar şi prin ciclul de poezii despre canalul Volga-Don, transformarea socialistă din Moldova, lupta oamenilor împotriva invadatorilor fascişti, imagini de eroi contemporani în poeme ca "Vocea Patriei" (1946), "Pohoarnele" (1947), "La frunte" (1951), "Drumul prin lume" (1953), "Primăvară în Carpaţi" (1955), "De la ţărm la ţărm" (1958), "Tatarbunar" (1976) ş.a. Versurile sale au fost traduse în limbile popoarele din URSS şi în alte limbi străine.

El s-a afirmat în paralel şi ca un liric sincer şi profund, îndeosebi în cartea "Popasuri" (1989). Poeziile reprezentative ale scriitorului au fost reeditate în volumul "Pasărea albastră" (1991).

Lucrări publicate: "Blestem" (1937), "Moartea vulturului" (1938), "Drumuri spre lumină (1949), "Poeme" (1958) - la Chişinău; "Într-un ceas bun" (1959) şi "Poezii" (1964) - la Moscova; "Versuri" (1966) - în limba rusă, "Poeme" (1979), "Popasuri" (1989), "Pasărea albastră" (1991) - la Chişinău.

Bogdan Istru a decedat la 25 martie 1993, la  Chişinău.

Surse: Cartea de Aur a Basarabiei

şi a Republicii Moldova şi wikipedia