Cere socoteala pentru banii publici
Autorităţile publice locale: ce fac şi pentru cine?
Cititorul - Ziarul - Cititorul
Acţiunea cu cel mai mare impact civic
Aleşii locali: cum îşi fac datoria?
Personalităţile meleagului nostru
Prietenii Cuvântului
16 Iun 2011
„Arta, precum un copil, se naşte prin chin şi bucurie”
Maestrul Gheorghe Mustea s-a născut la 1 mai 1951 în s. Mândreşti, Teleneşti. A studiat la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga" din Chişinău la specialitatea flaut şi la Institutul de Stat de Arte „Gavriil Muzicescu". A făcut stagiere la Orchestra Simfonică Academică "D. Shostacovich" din Sankt-Petersburg, Rusia în 1984-1986.
A activat în calitate de artist, director muzical şi dirijor al orchestrei Ansamblului Academic de Stat de Dansuri Populare „Joc", dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat din Moldova. Din 1989 şi până în prezent este dirijor al Orchestrei Simfonice Naţionale a IPNA „Compania Teleradio-Moldova".
Pedagog la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga", Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, unde în perioada 1999 - 2002 a fost rector. Din 2005 este profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.
A efectuat turneie artistice cu mai multe orchestre simfonice în 12 ţări.
Decorat cu medalia „Mihai Eminescu", Ordenul „Gloria Muncii", "Ordenul Republicii". Laureat al numeroase concursuri şi premii internaţionale şi republicane. Membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
A scris muzică simfonică, opere, muzică pentru solişti, muzică corală şi de estradă, pentru filme şi teatru. A editat peste 50 de lucrări.
1. Maestre Gheorghe Mustea! Ce subînţelegeţi prin noţiunea "acasă"?
- Oare unde poate fi mai bine ca la tine acasă, în satul natal? Vorba ceea: cât-ar fi pâinea de rea, tot mai bine-n ţara mea! Mă conduc de acest principiu şi unde m-aş afla - de unul singur, cu orchestra sau cu familia, nu pot rezista mai mult de 2-3 săptămâni. În orice condiţii, cât ar fi de bune, oricum mă trage acasă. În creaţia mea, ca un fir roşu, trece cântarea pământului. „Acasă" pentru mine semnifică şi casa părintească de la Mândreşti,dar şi Chişinăul cu poeţii mei dragi, compania dragă Teleradio-Moldova, prietenii şi rudele mele.
2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?
- În primul rând, părinţii. Orice profesie se învaţă, dar vorba despre cei 7 ani de acasă vădeşte că dacă omul este cumpătat şi muncitor, de la părinţi a moştenit aceste calităţi. Pe compozitorul Cota l-au întrebat când trebuie educaţi copiii. El a răspuns: educaţia copilului trebuie începută cu 9 luni înainte de a se naşte, apoi s-a corectat, spunând că copilul trebuie educat când mama se află în burta bunicii. La casa noastră de la Mândreşti noi, cei 7 copii, am cunoscut ce e munca de mici. În familia noastră era adorată muzica, situaţie care mi-a decis destinul. Tata era îndrăgostit de artă şi, dacă timpurile ar fi fost altele, devenea muzicant sau dansator. Odată s-a dus la piaţă să cumpere un purcel, dar a cumpărat o armonică. Nu oricare părinte s-ar fi încumetat să facă acest lucru, în condiţiile anilor 50 ai secolului trecut. Acasă m-am învăţat a cânta la trompetă, acordeon, armonică, alte instrumente. Copii fiind, ne jucam de-a orchestra. Am mai avut în sat şi un pedagog deosebit pe nume Eugen Cucu, care m-a învăţat a cânta la vioară şi pe mine.
3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?
- Pe buneii din partea mamei nu-i ţin minte. Gheorghe Mustea, bunelul de pe tata, era un om de o bunătate extraordinară. Bunica a murit înainte de naşterea mea şi bunelul a fost nevoit să se căsătorească a doua oară. Îndrăgostit de muzică a fost şi un frate al bunelului, Tudose Mustea, care ne-a cumpărat instrumente muzicale. Am fost şi suntem o familie bună, cu rădăcini adânci în istoria satului.
4. Care lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească?
- Am multe ţesături rămase de la mama. Iernile ea punea stativele şi ţesea covoare şi rumbe. Tata a fost poştaş şi de la el a rămas geanta lui. Chiar şi un cântec am compus care se numeşte „Geanta poştaşului", melodie închinată părintelui meu. S-a mai păstrat veselă de epocă, în deosebi ceramică rămasă în casa părintească. Dar şi fotografii cu părinţii.
5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la bastină în ultimele decenii?
- E cam trist şi pustiu la Mândreşti. Tineretul pleacă peste hotare, în sat vezi numai oameni în vârstă. Mă bucur când aflu din presă ori de la rude că consătenii mei încearcă să-şi pună capul în mişcare şi să facă ceva bun în domeniul agriculturii, afacerilor. E o dovadă că speranţa pâlpâie, iar dacă e speranţă, va fi şi viitor.
6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare?
- Cu multă dragoste îmi aduc aminte de Alexei Bivol, pedagog la Colegiul „Ştefan Neaga" din Chişinău, originar din Mândreşti. Când, la vârsta de 15 ani, m-am dus la această şcoală, am constatat că nu am o pregătire muzicală precum o au alţii, care au trăit în oraşe. Dânsul m-a întrebat: vrei să cânţi la flaut? I-am spus că nici nu ştiu cum arată acest instrument, dar am să cânt. Bravo, mi-a spus. Ulterior, am aflat că era o rudă îndepărtată a noastră.
Mai este şi Nicolae Bulat, un om de afaceri şi un gospodar extraordinar, care a asfaltat în sat un drum. Mai avem o mulţime de doctori habilitaţi în medicină, agricultură, alte ştiinţe, chiar şi un academician care merită, cred, să le fie eternizată memoria.
7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?
- Am fost mai degrabă interpret la tot felul de instrumente muzicale la toate activităţile culturale. În permanenţă am avut numai acest rol. Curios faptul, dar de doctori, temniceri şi muzicanţi au nevoie toate regimurile. De regulă, o fac pe activiştii cei care nu-i prea duce capul la nimic. Şi în politică uneori intră oameni care n-au fost în stare să se afirme ca profesionişti într-un oarecare domeniu.
8. Ce Vă mai leagă de satul natal?
- Rudele şi prietenii care au ieşit din Mândreşti, afirmându-se în lumea largă. De dl Nicolae Bulat am pomenit mai sus.
9. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră?
- În primul rând, trebuie să fie corect. În al doilea rând, prietenul trebuie să fie alături şi la bine, şi la rău. Să nu umble cu piatra în sân. Cred că un prieten adevărat nu trebuie să aibă principii de felul: dar ce o să am eu din asta? Cred că sintagma „prieten de nădejde" e o tautologie. Ori eşti prieten, ori nu eşti. De fapt, omul singur îşi alege prietenii. Fraţii şi surorile, părinţii şi rudele ţi-i dă Dumnezeu...
10. Consideraţi că aveţi calităţi de lider?
- Cred că a fi lider nu înseamnă numai să conduci. Trebuie să ai dar de la natură să duci lumea după tine. Am fost rector la Universitatea de Arte, sunt conducător de orchestră, cadru didactic încă din 1973. A fi lider e o responsabilitate enormă. Noi avem în politica noastră, dar şi în viaţa de toate zilele, o mulţime de diriguitori pe care i-aş numi lideri cu mari rezerve. Gh. Dimitriu, autorul libretto-ului la opera mea „Alexandru Lăpuşneanu", s-a exprimat destul de plastic vs. de Moţoc, unul din protagoniştii lucrării, personaj istoric cunoscut, care-şi făcu din trădare meserie: „Îi duhneşte sufletul: când se opreşte sub pom, cad frunzele şi păsările de atâta duhoare!" Avem între liderii noştri destui moţoci cărora le duhneşte sufletul.
11. Cine şi când V-a ajutat să Vă dezvoltaţi aceste calităţi?
- Cred că viaţa m-a învăţat, dar şi unii pedagogi ai mei au pus umărul. Compozitorul şi pedagogul Vasile Zagorschi, spre exemplu.
12. Cum s-a întâmplat că aţi devenit muzicant?
- De când mă ştiu sunt cu instrumente muzicale în mână! Tata, probabil, a văzut în mine deprinderi de muzicant şi în august 1966 m-a adus la Colegiul „Ştefan Neaga". Aşa a început cariera mea în muzică.
13. Cu ce lucruri se mândreşte îndeosebi maestrul Gheorghe Mustea?
- Cu lucrările mele. Toate îmi sunt dragi ca şi copiii mei. Arta doar, ca un copil, se naşte prin chin şi bucurie. Nu cred că o operă genială apare aşa, dintr-o dată. Orice lucrare trece prin mai multe filtre de cinci-şase ori. Mă gândesc ca lucrarea să fie logică, unicală. Adică să aibă toate rigorile pentru a se bucura de simpatia spectatorului. Eminescu a făcut, pare-se, 30 de variante ale „Luceafărul"-ui...
14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, istoriei R.Moldova. Cine credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?
- Cred că trebuie să-şi spună cuvântul specialiştii în materie, adică savanţii. Or, de cele mai multe ori în aceste dispute la noi se implică nişte persoane care nu pricep o iotă în materie de limbă şi istorie.
15.Care sunt principiile de viaţă ale maestrului Gheorghe Mustea, peste care nu se poate trece în nici un caz?
- Nu admit amatorismul şi diletantismul. În tot ce fac trebuie să predomine profesionalismul. Nu închei contracte până muzica nu este făcută deja. Adevărul artistic trebuie respectat. Familia trebuie să fie fericită. Să nu fiu condus în ceea ce fac numai de intuiţie, dar şi de raţionalism. Iată principiile mele.
16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?
- Niciodată.
17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi?
- Posibil, dar chiar că nu-mi mai amintesc de ele.
18. Aţi făcut în viaţă şi politică?
- Niciodată, deşi mi s-a propus. Nu am timp pentru asta. Vreau să amintesc de Matei Millo, părintele teatrului românesc, care a spus despre sine: "Despre banul Matei Millo nu-şi va aduce aminte nimeni, dar actorul Matei Millo cu siguranţă va intra în istorie".
19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica moldovenească din ultimul deceniu?
- Am impresie că uneori din gura politicienilor iese prea multă tângă. Doar munca, profesionalismul, poziţia fermă trebuie să-i caracterizeze. Şi apoi aceştea prea mult se menţin în ochiul electoratului.
20. Dacă Cel de Sus V-ar da fericita ocazie să trăiţi din nou cel mai notoriu eveniment din viaţa Dvs., care ar fi acesta?
- Cel mai important eveniment sunt premierele lucrărilor mele. E starea mea supremă să conduc un concert. În genere, nu am avut caz ca să mă trezesc dimineaţă şi să am senzaţia că nu am ce face în această zi. Îmi place mult să muncesc.
21. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt şi consăteni?
- Cu Alexandru Roşca, academician, muncesc în aceeaşi secţie la Academia de Ştiinţe, unde am titlu de membru-corespondent. Am pomenit de omul de afaceri Nicolae Bulat; compozitorul V. Dânga e de asemenea din satul nostru, la fel Pavel Gheorghiţă, Ion Nastas. De fapt, prietenii mei sunt toţi consătenii cu care mă întâlnesc în Chişinău.
22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea cuplului Mustea?
- Bineînţeles că dragostea! Tamara îşi trage originea dintr-o familie de învăţători de la Zgărdeşti. Când ne-am făcut studiile la "Ştefan Neaga" am locuit într-un cămin. Însă ne-am cunoscut în timpul studiilor la Institutul de Arte. Ea învăţa la secţia instrumente cu coarde, eu - la cele aerofone, lecţiile de filozofie, istorie le făceam împreună, într-un torent. Soţia de asemenea este muzicant, cântă la violă în orchestra condusă de mine.
23. Cu ce se ocupă copiii Dvs.?
- Fiul Adrian de la vârsta de 17 ani se află în Germania, şi-a făcut studiile la violonistul Mihai Muller,acum e violonist în orchestra simfonică de la Filarmonica din Munchen. Fiica Diana şi-a făcut studiile la Cluj, la renumitul violonist Ştefan Dadu, Dumnezeu să-l ierte, care ne-a fost prieten, ulterior a studiat la Salvatore Acardo, renumit violonist italian. Acum activează la Roma într-o orchestră simfonică.
24. Cum preferaţi să vă petreceţi timpul liber?
- Timp liber am foarte puţin şi îmi place să-l petrec la natură, în compania rudelor.
25. Cine-i omul care, credeţi, Vă cunoaşte cel mai bine?
- Nu pot spune cu siguranţă cine m-ar cunoaşte cel mai bine. Cât am fost copil acasă, cel mai bine mă cunoşteau părinţii şi fraţii. Acum, cred că soţia mă cunoaşte cel mai bine. M-a cunoscut destul de bine Vasile Zagorschi, care ţinea la mine ca la fiul lui, apoi Isai Alterman, numele căruia este încrustat pe o placă de marmură în una din sălile Conservatorului din Sankt-Petersburg şi care m-a învăţat la dirijare.
26. În casa familiei dvs. care bucate şi băuturi sunt cele preferate?
- Nu am preferinţe la bucate. Soţia mea Tamara găteşte extraordinar de bine. Avem în casă de toate: şi un vin bun, dar şi ceva tărie. Gătim din bucătăria germană renumiţii cârnăciori, din italiană – pastele, din coreiană - orez şi kimchy, varză murată cu multe condimente îndeosebi piper iute or, soţia preferă iute în bucate. Dar nu uităm nici de bucatele noastre tradiţionale.
27. Povestiţi câteva momente cruciale din cariera Dvs.
- Am studiat la profesorul Vasile Zagorschi compoziţia după ce am făcut facultatea şi serviciul militar. Odată am venit la el cu un material pe care nicidecum nu puteam să-l dezvolt. Mi-a spus că se mai întâmplă, că mai sunt şi aşa-numitele perioade de criză de creaţie. Cel mai bine, mi-a spus, e să abandonez materialul făcut şi să încep a face altul. Aşa am şi procedat. Opera mi-a reuşit.
28. Câţi ani, în opinia Dvs., i-ar trebui R.Moldova ca să corespundă standardelor de integrare în Uniunea Europeană?
- Trebuie de remarcat că în ce priveşte arta muzicală suntem demult integraţi în UE. Turneiele noastre, schimbul de relaţii culturale au devenit tradiţionale în ultimii 20 de ani. Dar avem greutăţi în ce priveşte obţinerea vizelor. Nu dea Domnul să se îmbolnăvească un muzicant din orchestră în ajun de turneu, că este imposibil să-l schimbi - nu-i mai obţii viza! Depinde de politicienii noştri cât de abili vor fi în a obţine condiţia de membru al UE. Dar şi noi trebuie să muncim mult ca să aducem Europa la noi acasă. De fapt, suntem în Europa, dar ne trebuie să trecem peste formula legitimă de integrare.
29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dvs., este acest obiectiv?
- Este o problemă complicată acest diferend transnistrean. Noi nici nu ne dăm seama cât de complicat este, mai ales când este vorba de interesele geopolitice ale unui stat numit Rusia, cu care nu avem barem graniţe comune. Dar totul depinde de abilitatea conducerii statului nostru, în deosebi a diplomaţilor noştri.
30. Ce aţi mai vrea să spuneţi neapărat, prin intermediul CUVÂNTUL-ui, consătenilor, dar şi tuturor cititorilor noştri din regiunea Orhei?
- Aş vrea să le doresc pământenilor mei din ţinutul Orheiului să aibă o viaţă mai bună, pentru că o merită. Doresc ca pe acest pământ să fie pace, linişte sufletească. De asemenea, aş dori ca cei care trăiesc şi muncesc pe acest pământ roditor să nu aştepte mană din cer. Dumnezeu ne va ajuta, cu condiţia ca şi noi să ne punem capul în mişcare. Să ne amintim că Israelul până la 1948 era un deşert, iar acum e prefăcut în colţ de rai graţie muncii asidue şi pline de abnegaţie. Dacă au văzut că nu cresc legumele în sol deschis, le-au mutat în sol protejat. Întrucât nu plouă toată vara au inventat irigarea prin picurare. Se cade să fim la fel de ingenioşi spre a ne schimba în bine viaţa. La noi este raiul, care trebuie întreţinut precum o gospodărie bună.
Ion Cernei
blog comments powered by Disqus© 2009 Cuvântul SRL
Developed by Viorel Roman