Cere socoteala pentru banii publici
Autorităţile publice locale: ce fac şi pentru cine?
Cititorul - Ziarul - Cititorul
Acţiunea cu cel mai mare impact civic
Aleşii locali: cum îşi fac datoria?
Personalităţile meleagului nostru
Prietenii Cuvântului
22 Apr 2011
“De două ori dacă m-aş naşte, tot preot şi slujitor al Bisericii m-aş face!”
Părintele Nicolae Robu, protopopul de Soroca, Floreşti şi Camenca s-a născut la 31 octombrie 1956 în satul Chiperceni, raionul Orhei. A absolvit şcoala din satul Bieşti (Orhei), Colegiul de medicină din Orhei, specialitatea „Felcer", Universitatea Tehnică din Moldova, specialitatea „Construcţie urbană şi industrială", Şcoala Teologică, Seminarul Teologic, Academia Teologică, master al Academiei de Administrare Publică, specialitatea „Relaţii internaţionale".
Pe parcursul anilor a activat în postură de felcer la Spitalul Salvării din Chişinău, felcer la Salvarea din Orhei, inginer pentru securitatea muncii la Spitalul Raional Orhei, inginer-constructor în Orhei, preşedinte al Comitetului Sindical în Orhei.
Deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, vicepreşedintele Comisiei parlamentare pentru cultură şi culte.
Mai apoi, pe rând, a fost preşedintele Departamentului Mitropolitan Activitate Pastorală în Forţele Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Organele de Drept; membru al Sinodului; Consilier economic al Mitropoliei; specialist principal al Direcţiei Educaţie a Ministerului Apărării; preot administrator al Bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae" din Chişinău; cleric la Catedrala Mitropolitană, protopop al judeţului Chişinău; protopop al raionului Soroca; cleric la Biserica „Sf. Pantelimon" din Chişinău; preot-paroh la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului" din oraşul Soroca.
Decoraţii: Medalia „Meritul Civic", Ordinul „Marele Cneaz Vladimir", Ordinul „Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt", Ordinul „Gloria Muncii". Magistru în relaţii internaţionale, Cetăţean de Onoare al oraşului Soroca.
1. Părinte Nicolae! Ce subînţelegeţi prin noţiunea "acasă"?
- Sfântă ni-i casa, cu focul ei veşnic din vatră. Pentru mine „acasă" cuprinde o multitudine de noţiuni-valori: sentimentală, romantică, geografică, juridică... Chipul dominant al noţiunii „acasă" este chipul mamei Raisa: blândă, blajină, cu pâine coaptă, lapte proaspăt muls, mămăliga aburindă pe masă, cu povaţa ei înţeleaptă.
Următorul chip este cel al femeii iubite, cu pruncul la sân – cu sentimentul sublim al continuităţii neamului.
Urmează şapte ani de acasă, cu primii paşi, primele cuvinte, primele învăţături, primele lecţii ale devenirii ca fiinţă. Adolescenţa cu primul fior de dragoste - „acasă" este.
Şcoala – un mare „Acasă", cu primul şi ultimul clopoţel, biblioteca şcolară şi sătească, bunii dascăli care mi-au altoit dragostea de carte.
„Acasă" simbolizează axa Orhei-Soroca. Pohrebeni, Slobozia-Hodorogea, Bieşti, Orhei – păstrez atâtea amintiri din cele mai frumoase, pe care le-am trăit în aceste localităţi. Racovăţ şi Soroca, unde am avut cele mai solide realizări în activitate şi în carieră. De aici mi-am purtat paşii spre Ierusalim şi Putna, Muntele Athos şi Muntele Sinai, turnul Eiffel şi piramida lui Cheops, Acropole, Castelele Bran, Peleş, Pelişor, Sinaia, Braşov; Viena şi Budapesta, Roma, Istambul, Bruxelles, Bucureşti şi Moscova şi alte locuri care au lăsat o urmă adâncă în istorie.
Vatra Dornei, unde îmi este viza de reşedinţă ca cetăţean român, tot „acasă" este.
Actualmente „acasă" consider că este casa din preajma Cetăţii Soroca, cu o panoramă splendidă spre Nistru şi Cetate, unde schiţez cele mai îndrăzneţe visuri-planuri pentru următorii 100 de ani.
În ultimii ani, din când în când, mă gândesc şi la ultima noţiune de „acasă" – locul odihnei de veci.
2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?
- Părinţii şi buneii.
3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?
- Mama Raisa, care a fost timp de 30 de ani moaşă la trei sate, o femeie cu inima ca o pâine, vorba populară, m-a îndemnat la bunătate. Tatăl Ion, care a fost şef de fermă, de depozit, a deţinut alte şefii în colhoz, m-a educat în stil mai mult spartan. Meritul lui este dragostea de muncă.
Buneii m-au iubit şi alintat, bunicile m-au adorat. Ambii bunei au fost participanţi ai Războiului al II-lea Mondial. Buneii au fost oameni simpli, dar harnici, gospodari şi cu frică de Dumnezeu.
4. Ce lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească?
- Fotografiile timpului, amintirile din copilărie, baianul de Tula, cu care tata a încercat să mă facă lăutar, o piatră din zidul casei unde mi-am petrecut copilăria, Pohrebeni, Orhei, şi pe care am montat-o în peretele casei de la Soroca.
5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?
- Tatăl Ion, născut în 1927, îmi povesteşte că, pe când era flăcău, tinerii şi adulţii mergeau şi se întorceau de la prăşit, cosit şi alte lucrări ale câmpului cântând şi chiuind.
Astăzi, vorba lui Eminescu, s-au schimbat moravurile. Câmpii în paragină, case părăsite, copii lăsaţi doar în grija bunicilor, 3-4 copii în clasă sunt consecinţele unei perioade cu mentalitatea respectivă.
6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine credeţi că ar merita neapărat această onoare?
- Nu aş evidenţia nume concrete, ele sunt valabile pentru perioada în care au trăit. Eu prefer un simbol – ţăranul, talpa ţării.
7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?
- Spunea marele Miron Costin: nu vremea-i sub om, ci bietul om sub vreme. Despre activişti şi disidenţi, consider, este cazul să vorbim atunci când ne referim la convingeri politice, ideologice. În perioada când eram elev şi student (1964-1981), a purta cruciuliţă la gât şi a merge la Slujba Învierii purta caracter disident. Dar dacă un elev sau un student este şef de grupă nu cred că este activist clasic. Consider că adevăraţii disidenţi nu au apucat să termine facultatea. Un adevărat disident a fost Gheorghe Ghimpu.
Nu am fost nici activist, nici disident în sensul direct. Am fost un elev şi un student destul de harnic, cuminte şi ascultător. Mi-am dorit şi am realizat studiile râvnite, inclusiv la Academia Teologică şi cursurile de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, cu licenţă „Magistru în relaţii internaţionale".
8. Ce Vă mai leagă de satul natal?
- Lucian Blaga spunea: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat, aici orice gând e mai încet..." Satul e un centru al lumii pe care-l poartă omul în inima sa, aici se regăseşte ca fiinţă plină de dor... De satul natal mă leagă amintirile. Rudele şi colegii de clasă. Mormintele strămoşilor.
9. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dumneavoastră?
- Să fie un bun creştin şi om al cetăţii.
10. Consideraţi că aveţi calităţi de lider?
- Noţiunea de lider defineşte o persoană care, prin forţa exemplului, prin talent sau propriile calităţi, ajunge să joace un rol important, să deţină o influenţă puternică şi să fie urmat în orice activitate sau arie de activitate.
Un lider trebuie să ştie bine ce scop urmăreşte şi să traseze căile de realizare. Să fie bine şcolit, informat, să mânuiască iscusit comunicarea şi retorica şi să fie încrezut în propriile forţe.
Am depus mare efort pe parcursul vieţii pentru a corespunde rigorilor unui lider. A fi lider înseamnă muncă şi dăruire de sine.
11. Cine şi când V-a ajutat să Vă dezvoltaţi aceste calităţi?
- Primul mentor a fost tata Ion, care m-a încurajat mult la începuturi.
Pe parcursul vieţii, am avut mari oportunităţi să activez alături de oameni deosebiţi, care direct sau indirect m-au influenţat şi m-au ghidat spre succes. Voi nominaliza câţiva din ei: Vladimir Burlacu, Simion Grinberg, preotul Ion Vulpe (actualul episcop Nicodim), episcopul Dorimedont, mitropolitul Vladimir, Ion Vatamanu, Petru Lucinschi, Alexandru Mihalaş, Pavel Mâţu, Nicolae Bulat, Patriarhul Teoctist, Grigore Vieru.
12. Cum şi de ce aţi devenit mijlocitor între Dumnezeu şi oameni?
- Este mult prea dificil să vorbeşti despre taina vieţii şi taina morţii, darămite despre taina preoţiei. Cea mai grăitoare călăuză a preotului este viaţa şi opera Sfântului Ioan Gură de Aur, care ne descrie măreţia, dar şi responsabilitatea Preoţiei în două ipostaze: în scaunul duhovnicesc şi în faţa sfântului jertfelnic. Cu putere supremă este înzestrat preotul: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18.18). Dumnezeu întăreşte sus, în Ceruri, cele făcute de preot jos, pe pământ. Stăpânul întăreşte hotărârea luată de robi.
La taina mărturisirii, în faţa preotului ca mijlocitor către Tatăl cel Ceresc, îngenunchează sărmanul în zdrenţe şi împăratul cu diademă pe cap. Şi unii, şi alţii deopotrivă mărturisesc păcatele şi varsă lacrimi de pocăinţă. Îngerii lui Dumnezeu în Ceruri şterg din cărţile lor păcatele dezlegate de preot. Îngerii care slujesc Lui Dumnezeu ascultă de porunca preotului, având Binecuvântarea Tatălui Ceresc.
Aşadar, răspunzând la întrebarea Dumneavoastră voi spune ca Înalt Prea Sfinţitul Andrei, Baron de Saguna, Mitropolit al Bisericii Greco-Răsăritene Ortodoxe în Marele Principat al Ardealului, comandor al Ordenului Leopoldinu Cesaro-Regescu Austriacu şi Sfetnic din Lăuntrul de Stat al Maiestatei Sale Cesaro-Regeşti Apostolice (1865): „De două ori dacă m-aş naşte, tot preot şi slujitor al Bisericii m-aş face!"
13. Cu ce lucruri se mândreşte îndeosebi părintele Nicolae Robu?
- Sunt un om bogat. Posed mai multe valori, unele chiar inestimabile:
I – Harul Preoţiei: Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.
II – Urmaşii, care luptă eroic să corespundă cerinţelor mele.
III – Biblioteca, cu o Evanghelie tipărită în 1697 la Snagov şi multe alte ediţii rare. Mai sunt şi excepţii la voroava lui Cantemir cum că nu ne prea silim la carte.
IV – Muzeul, cu valiza şi căruţa lui Ion Creangă, râşniţă, cociorvă, covată, fiare, ancoră ş.a.
V – Apartenenţa la neamul românesc, Decebal şi Burebista, marele preot şi rege al dacilor Deceneu, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Movileştii, Vasile Lupu, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza.
VI – Huma strămoşească: eu n-am ucis ţăranul din mine şi în anii 2006-2007, împreună cu primarul din Soloneţ, Mihai Zosim, am sădit o livadă de meri. Pentru a înţelege de ce neamul nostru, neam de plugari, rămâne legat de pământ, trebuie să admiraţi primăvara livezi în floare şi toamna livezi în rod.
VII – Casa, zidită conform proiectului elaborat de mine cu prietenii la un pahar de vorbă în jurul căminului. Mai sunt în speranţa că toţi acei pe care îi aştept să-mi păşească pragul casei îmi vor onora casa.
14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, istoriei R. Moldova. Cine credeţi ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?
- Suntem români şi punctum. Mentalitatea este lucrul care se schimbă cel mai dificil. Când poporul lui Israil a scăpat din robie, Moise l-a călăuzit spre Pământul Făgăduinţei prin pustiu timp de 40 de ani. Nu pentru că era o călăuză proastă, din contra, la Pământul Făgăduinţei era necesar să ajungă doar cei născuţi în afara robiei, cei cu mentalitate de om liber, or Libertatea este un lux care nu este dat fiecărui om...
15. Care sunt principiile de viaţă ale omului Nicolae Robu peste care nu se poate trece în nici un caz?
- Ani buni am căutat sensul vieţii, mai am şi astăzi întrebări fără răspuns.
Crezul vieţii mele este cuprins în următorul vers: „Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit;/ Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câine-nlănţuit." (G. Coşbuc, "Decebal către popor").
Îmi doresc şi Vă doresc să fiţi ca leii pentru Ţară, neam şi credinţa strămoşească.
16. Colegii, prietenii des V-au trădat?
- Nu des, dar a fost foarte dureros. De fapt, e bătut pomul cel cu roade, iar invidia este unul din cele mai mari vicii.
17. Aţi avut în viaţă multe momente de care nu Vă place să Vă amintiţi?
- Ce e val ca valul trece.
18. Aţi făcut în viaţă şi politică?
- Am făcut şi voi face cât voi avea mintea limpede şi braţul tare. Am mers spre culme pas cu pas. În anii '80-90, am avut tangenţă la mai multe evenimente care mi-au marcat soarta. În 1979 şi 1981 am participat la instruirile tineretului de creaţie din RSSM. Am rămas profund impresionat şi influenţat de discursurile oficiale şi neoficiale ale personalităţilor marcante ale culturii moldoveneşti, şi anume: Emil Loteanu, Grigore Vieru, Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, Mihai Dolgan, Mircea Oţel, Iurie Sadovnic. Studiile (1979-85), la Institutul Politehnic din Chişinău au fost foarte benefice.
Un rol aparte l-a avut participarea la Prima Mare Adunare Naţională.
În 1990, la primele alegeri democratice şi unicele organizate pe circumscripţii electorale (nu cu liste de partid), am câştigat mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Eram tineri, romantici, convinşi că suntem patrioţi şi, în mare măsură, naivi.
Sunt mândru că am semnat „Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova", iar după evenimentele din 2009 am semnat Declaraţia de Independenţă Restabilită.
Aveam tendinţa să fiu mereu în epicentrul principalelor evenimente şi decizii. Să ştiţi că era nevoie şi de curaj pentru a sprijini iniţiativele politicienilor care ghidau politica Republicii Moldova în acea perioadă: Mircea Snegur, Alexandru Moşanu, Ion Hadârcă, Ion Vatamanu, Grigore Vieru, Ion Ungureanu, Anatol Şalaru, Lidia Istrati, Nicolae Costin, Ion Ciuntu, Vasile Nedelciuc, Nicolae Dabija, Petru Sandulachi şi mulţi alţii.
Am activat în funcţia de secretar al Comisiei parlamentare pentru cultură şi culte condusă de inimosul Ion Vatamanu şi preşedinte al subcomisiei pentru culte.
Pe parcursul mandatului, alături de colegi, am sprijinit elaborarea Constituţiei Republicii Moldova, am spus „Nu!" referendumului pentru menţinerea Uniunii Sovietice.
Am fost într-o misiune diplomatică în 10 ţări pentru a promova imaginea Republicii Moldova în lume. Cu Ion Druţă am fost în misiune diplomatică la Mihail Gorbaciov, cu Ion Grigoraş am fost în misiune diplomatică la Patriarhul Alexii al II-lea şi Preafericitul Teoctist, la 1 decembrie 1993, am participat la şedinţa solemnă a Parlamentului şi Senatului României la aniversarea a 75-a a Marii Uniri, la Marea Adunare Naţională la Câmpia Unirii de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1993 şi la multe alte evenimente.
Actualmente tratez politica ca pe un foc: de te apropii prea mult – frige, de te îndepărtezi – ţi-e frig. Sprijin Alianţa pentru Integrare Europeană şi, în mod special, PLDM şi echipa lui.
19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica moldovenească din ultimul deceniu?
- O vorbă populară spune: nici Dumnezeu nu-i poate împăca pe toţi. Sigur că am rezerve faţă de politica şi politicienii din ultimul deceniu. Şi totuşi, democraţia pune stăpânire pe inimile şi minţile noastre. Admir echipa PLDM şi ascensiunea lui Vlad Filat, care pune osul la bătaie, este un lider veritabil. Să-l aibă Dumnezeu în pază. Sunt mândru că acum câţiva ani i-am sfinţit casa în care locuieşte. Este un om cu frică de Dumnezeu. Ştiut este că frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.
20. Dacă Cel de Sus V-ar da fericita ocazie să trăiţi din nou, care ar fi cel mai notoriu eveniment din viaţa Dvs.?
- Sunt prea setos de viaţă şi nu mă pot limita în dorinţa de a retrăi doar un singur eveniment notoriu. Fiţi indulgenţi şi permiteţi-mi să întregesc o treime:
1) Clipa paternităţii – apariţia urmaşilor.
2) Hirotonia în preot – 19 decembrie 1988, în ziua sărbătoririi Sfântului Ierarh Nicolae.
3) Validarea mandatului de deputat şi semnarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.
21. Printre prietenii de familie, colegii de lucru sunt şi consăteni?
- Nu voi rupe nicicând firul care mă leagă de baştină. Cei mai apropiaţi sunt: vlădica Nicodim, preotul Ştefan Călugăru şi colegele de clasă Vera Tihon şi Ecaterina Negară.
22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea cuplului Robu?
- Unde dragoste nu e, nimic nu e. Sigur, dragostea.
23. În ce domenii activează copiii Dvs.?
- Fiica mai mare, Diana, absolventă a Academiei de Studii Economice de la Bucureşti, actualmente se află în Elveţia, cucereşte Europa. Dar e hotărâtă să revină acasă şi să realizeze o afacere în agricultură.
Mezina, Victoria, este cu picioarele pe pământ – studiază în anul V la Universitatea de Medicină din Chişinău, Medicină Generală. Iubeşte Moldova şi aici îşi vede rostul. În noaptea de Revelion a primit inelul de logodnă. Sunt în speranţa că împreună cu Tudor, tot viitor medic, vor crea un cuplu de succes. Visez să apuc să port nepoţi pe umeri.
24. Cum preferaţi să vă petreceţi timpul liber?
- Timpul liber este un lux. Când îmi permit luxul, călătoresc, fac lectură, lucrez la pământ, fac sport şi, mai nou, navighez pe Internet.
25. Cine-i omul care credeţi că Vă cunoaşte cel mai bine?
- Copiii şi femeia iubită.
26. În casa familiei Dvs. care bucate şi băuturi sunt cele preferate?
- Preferăm bucatele naţionale, care sunt şi naturale. Mămăliga cu brânză de oi, caşul proaspăt, fructe şi legume în abundenţă, urzici, învârtită cu brânză de oi, zeamă de găină de casă, costiţa şi mielul de Învierea Domnului.
Din băuturi – vin de casă netratat din soiurile Zaibăr, Saperavi, Cabernet şi Muscat, ceai din ierburi şi suc proaspăt din mere.
27. Povestiţi câteva momente cruciale din cariera Dvs.
- Crucial este când activitatea ta ia o turnură bruscă şi decizia îţi aparţine.
1988. Crucial a fost când, fiind inginer-constructor, preşedinte al comitetului sindical şi judecăţii tovărăşeşti de la uzină, am părăsit toate şi am mers la preoţie.
1990. Eram preot în satul Racovăţ, raionul Soroca, un sat mare, cu tradiţii frumoase. Mai deserveam şase sate megieşe şi am decis să candidez pentru mandatul de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Şi am reuşit.
1994. S-a încheiat mandatul de deputat. Am putut să rămân în Chişinău, cum au făcut mulţi deputaţi. Eu am revenit la Soroca şi am activat la Catedrala Adormirii Maicii Domnului.
1999. Am terminat reparaţia la Catedrala din Soroca şi în ziua sfinţirii am acceptat numirea în funcţie de consilier economic al Mitropoliei Chişinăului şi Întregii Moldove şi protopop al judeţului Chişinău.
2001. S-au desfiinţat judeţele şi am hotărât să revin la Catedrala din Soroca. Activez aici până în prezent şi mă simt acasă.
28. Câţi ani, în opinia Dvs., i-ar trebui R. Moldova ca să corespundă standardelor de integrare în Uniunea Europeană?
- Teoretic, 5-10 ani, depinde de noi şi nu numai. Iarăşi mentalitatea ne joacă festa, interesele geopolitice, un fors-major poate să intervină. Soluţia ideală ar fi unirea cu pământul de care am fost înstrăinaţi – Patria-mamă România. Astăzi chiar conştientizăm într-un mod aparte măreţia evenimentului din 27 martie 1918.
29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dvs., este acest obiectiv?
- Soarta ţărilor mici se hotărăşte la marile cancelarii ale lumii.
30. Ce aţi mai vrea să spuneţi neapărat, prin intermediul CUVÂNTUL-ui, consătenilor, dar şi tuturor cititorilor din regiunea Orhei?
- Vă iubesc. Mă rog Bunului Dumnezeu să Binecuvânteze Orheiul şi orheienii.
Muncă şi curaj.
Mare este Dumnezeu!
Pentru conformitate: Ion Cernei
blog comments powered by Disqus© 2009 Cuvântul SRL
Developed by Viorel Roman