Cere socoteala pentru banii publici
Autorităţile publice locale: ce fac şi pentru cine?
Cititorul - Ziarul - Cititorul
Acţiunea cu cel mai mare impact civic
Aleşii locali: cum îşi fac datoria?
Personalităţile meleagului nostru
Prietenii Cuvântului
05 Ian 2011
Cartea „Stalin mi-a furat copilăria”, redută împotriva uitării
Recent a ieşit de sub tipar cartea „Stalin mi-a furat copilăria". Autorul, Boris Vasiliev, profersor- pensionar de la Sărătenii-Vechi, raionul Teleneşti a lucrat asupra ei trei ani buni. Ziua muncea în gospodărie, iar seara se aşeza la masa de scris pentru a aşterne pe hârtie nişte amintiri dureroase, care demult se cereau destăinuite.
„Stalin mi-a furat copilăria" este o carte despre câteva generaţii ale unei familii de moldoveni şi un copil care la vârsta de 9 ani, pe 13 iunie 1941, împreună cu părinţii, a fost deportat în fundul Siberiei. În noaptea de pomină familia Vasiliev a fost urcată într-un camion, iar dincolo de staţia de cale ferată Razdelnaia, Ilie Vasiliev, capul familiei şi ex-primar de Malovata, alături de alţi bărbaţi, a fost despărţit de soţie, fiu şi cele două fiice, ca aceştea să nu-l mai vadă niciodată.
Autorul descrie calvarul familiei sale, dar şi al mai multor pământeni - confraţi de nenorocire, evenimentele ce au urmat mai apoi.
„Cu Boris şi Alexandra Vasiliev de la Săratenii-Vechi suntem prieteni încă din adolescenţă, ne spunea Taisia Panfilov, pedagog-pensionar din Chişinău, una din eroinele cărţii „30 de întrebări de-acasă", editată de ziarul CUVÂNTUL. Am învăţat împreună cu ei la Şcoala Pedagogică din Orhei. Era un băiat firav, îmbrăcat cam sumar, cu ochii trişti şi plini de deznădejde. Mai târziu am aflăm că trăia la bunicul său de la Malovata, fiindcă mama sa în 1946 a fost deportată în Siberia a doua oară. De fapt, aproape toată generaţia noastră n-a avut copilărie, ne-a furat-o războiul şi foametea. Istoria vieţii lui Boris Vasiliev, descrisă atunci, posibil nu ar fi consternat pe nimeni. În acei ani o asemenea lucrare nici nu ar fi putut fi tipărită: doar pentru un cuvânt critic spus în adresa regimului oricine înfunda puşcăria", spune Taisia Panfilov.
Dar aceste mărturii sunt necesare generaţiilor care vin, pentru a servi redută împotriva uitării unor evenimente care nu trebuie să se mai repete nicăieri pe pământ. Şi autorul B.Vasiliev a dat dovadă de poziţie civică, iniţiind publicarea lor.
Autorul menţionează că editorul a exclus multe fragmente din manuscris. Însă orcum cartea o citeşti dintr-o răsuflare, dar mai apoi nu mai doreşti s-o reciteşti, cum se întâmplă cu alte lucrări. Prea mult adevăr crud este adunat în acele pagini.
„Stalin mi-a furat copilăria" este o carte de mărturii, iar autorul – un martor – acuzator al crimelor regimului stalinist-comunist, care-şi însoţeşte mărturiile cu probe indubitabile. Apropo, o editură de la Ploieşti, România, s-a arătat dispobibilă să reiediteze lucrarea.
După edificarea în curtea bisericii din Sărătenii-Vechi şi sfinţirea unei troiţe în memoria victimelor regimului totalitar comunist, Boris Vasiliev a fost decorat cu „Ordinul de Onoare". E o distincţie pe care şi-a meritat-o: pentru că a rezistat tuturor încercărilor la care a fost supus de regimul stalinist, pentru că a educat copii şi nepoţi destoinici. Şi, bineînţeles, o merită pentru că a scris această extraordinară carte.
Ion Cernei
În imagine: B.Vasiliev, mulţumit că mărturiile sale vor rămâne pentru urmaşi ca o filă de istorie adevărată.
blog comments powered by Disqus© 2009 Cuvântul SRL
Developed by Viorel Roman